Infecții vaginale: simptome, testare, tratament
10 octombrie 2023
Trichomoniaza: simptome, testare, tratament
10 octombrie 2023
Cuprins
Cum se poate preveni sifilisul?
Cum funcționează testul rapid pentru sifilis?
Ce este sifilisul?
Sifilisul este o infecție cu transmitere sexuală cauzată de bacteria Treponema pallidum. Această infecție se răspândește în primul rând prin activitate sexuală, inclusiv sex vaginal, anal sau oral. Sifilisul poate fi, de asemenea, transmis de la mamă infectată la făt sau prin transfuzii de sânge.
Cauze sifilis
Sifilisul este o infecție cu transmitere sexuală cauzată de bacteria Treponema pallidum.
Simptome sifilis
Infecția cu sifilis, atât la bărbați cât și la femei, are patru stadii: primar, secundar, latent și terțiar.
Stadiul primar al sifilisului
-ulcer sifilitic: un ulcer nedureros, numit “șancru”, apare de obicei la locul unde bacteria sifilisului a intrat în corp, organe genitale, rect sau gură;
-unul sau mai multe ulcere: uneori, pot exista mai multe ulcere;
-vindecare fără tratament: ulcerul se vindecă de la sine în câteva săptămâni, chiar și fără tratament; cu toate acestea, infecția va progresa spre etapa următoare dacă nu este tratată.
Stadiul secundar al sifilisului
-erupție cutanată: o erupție non-pruriginoasă poate apărea pe una sau mai multe zone ale corpului;
-leziuni ale mucoaselor: leziuni pot apărea în gură, vagin sau anus;
-febră: poate apărea o febră ușoară;
-glande limfatice umflate: se poate întâmpla în zone precum gât, inghinal sau sub braț;
-durere în gât;
-dureri de cap;
-pierdere în greutate;
-oboseală.
Stadiul latent al sifilisului
-fără simptome vizibile: în stadiul latent, sifilisul devine inactiv și nu prezintă simptome, deși infecția rămâne în corp;
-două sub-faze: sifilis latent precoce (în primul an de infecție) și sifilis latent târziu (după primul an).
Stadiul terțiar al sifilisului
-afectarea organelor: acest stadiu poate afecta organele interne, inclusiv creierul, nervii, ochii, inima, vasele de sânge, ficatul, oasele și articulațiile;
-probleme neurologice: neurosifilisul, care afectează sistemul nervos, poate provoca probleme cu mișcarea musculară și coordonarea, paralizie, amorțeală și demență;
-probleme cardiovasculare: deteriorarea vaselor de sânge și a inimii poate provoca complicații serioase, cum ar fi anevrismele și inflamația aortei;
-tumefacții ale țesuturilor moi;
Sifilis congenital
Nou-născuții cu sifilis congenital pot avea anomalii sau leziuni grave ale organelor și, în unele cazuri, acestea le pot fi fatale.
Simptomele pot varia foarte mult între diferite persoane și pot imita alte boli. Chiar și în absența simptomelor vizibile, sifilisul poate fi totuși transmis altora.
Testele din sânge sunt cel mai frecvent utilizate pentru a diagnostica sifilisul, iar detectarea precoce este crucială pentru un tratament eficient.
În cazul în care se suspectează infecția cu sifilis, se recomandă consultarea promptă a medicului specialist.
Stadiile timpurii ale sifilisului pot fi tratate eficient cu antibiotice. Dacă este lăsat netratat, sifilisul poate conduce la probleme de sănătate severe. Practicarea sexului în condiții de siguranță și testarea în mod regulat sunt esențiale pentru prevenirea bolilor cu transmitere sexuală, inclusiv a sifilisului.
Cum se transmite sifilisul?
Transmiterea sifilisului:
-contact sexual direct: modul principal de transmitere a sifilisului este prin contact direct cu o leziune sau o erupție de sifilis în timpul sexului vaginal, anal sau oral;
-parteneri multipli: persoanele cu mai mulți parteneri sexuali sau cele care fac sex fără a utiliza protecție de barieră (cum ar fi prezervativele) au un risc crescut de a contracta sifilis;
-de la mamă la făt: în timpul sarcinii sau nașterii, sifilisul poate fi transmis de la mamă făt, o condiție cunoscută sub numele de sifilis congenital; acest lucru poate duce la complicații grave de sănătate pentru copil, inclusiv deces fetal;
-transfuzie de sânge: deși extrem de rar, mai ales în țările unde sângele este verificat pentru boli cu transmitere sexuală, sifilisul poate fi transmis prin transfuzie cu sânge infectat.
Bacteria Treponema pallidum poate pătrunde în corp prin tăieturi mici sau abraziuni ale pielii, de obicei în timpul activității sexuale, atunci când se face contact cu o leziune sau o erupție sifilitică.
Transmiterea non-sexuală a sifilisului (de exemplu prin echipamente medicale non-sterile) este extrem de rară.
Sifilisul nu poate fi răspândit prin contact ocazional, cum ar fi utilizarea aceleiași toalete, utilizarea comună a unui prosop sau utilizarea acelorași ustensile cu o persoană infectată.
Înțelegerea cauzelor și modurilor de transmitere a sifilisului este crucială pentru prevenirea eficientă. Utilizarea consecventă și corectă a metodelor de barieră în timpul activității sexuale, testarea regulată pentru boli cu transmitere sexuală și comunicarea deschisă cu medicii specialiști și partenerii sexuali pot ajuta la gestionarea și atenuarea riscurilor asociate cu sifilisul sau cu alte boli cu transmitere sexuală.
În cazul în care se suspectează infecția cu sifilis, se recomandă consultarea promptă a medicului specialist.
Cine este afectat de sifilis?
Sifilisul poate afecta oricine persoană care a fost expusă bacteriei Treponema pallidum, de obicei prin contact sexual cu o persoană infectată.
Riscuri sifilis
Sifilisul, atunci când nu este tratat, poate duce la complicații de sănătate grave, pe termen lung. Aceste riscuri depind de durata infecției și de evoluția acesteia prin cele patru etape: sifilis primar, secundar, latent și terțiar.
-risc crescut pentru HIV: leziunile de sifilis pot facilita transmiterea HIV;
-probleme neurologice (neurosifilis): poate apărea în orice etapă și include complicații grave precum accident vascular cerebral, meningită, pierderea auzului, probleme vizuale sau demență;
-probleme cardiovasculare;
-inflamația și deteriorarea vaselor de sânge și a inimii pot cauza probleme precum anevrisme și boli ale valvei aortice;
-sifilisul în stadiu terțiar poate afecta multiple sisteme și organe, inclusiv inima, creierul și sistemul nervos;
-tumefieri ale țesuturilor moi, ce pot apărea în tot corpul;
-dacă femeile însărcinate au sifilis, acesta poate duce la avort spontan, deces fetal sau sifilis congenital la nou-născut;
-nou-născuții cu sifilis pot avea anomalii fizice, întârzieri în dezvoltare și convulsii; cazurile severe pot duce la deces;
-deficiențe vizuale și orbire: inflamația ochilor poate duce la tulburări vizuale și, în cazuri grave, la orbire;
-complicații psihiatrice: poate cauza modificări ale dispoziției, psihoză și alte probleme de sănătate mintală;
-probleme musculare și osoase: durerea musculară, slăbiciunea și anomalii ale oaselor pot apărea în stadiul târziu al sifilisului;
-deces: dacă sifilisul progresează fără tratament corespunzător, acesta poate duce în cele din urmă la deces, în special în scenariile în care organele vitale sunt grav afectate.
Ținând cont de aceste riscuri și complicații potențiale, detectarea timpurie și tratamentul corespunzător al sifilisului sunt cruciale. Strategiile de prevenire, cum ar fi utilizarea prezervativelor în timpul activităților sexuale și testarea în mod regulat sunt esențiale.
Cum se poate preveni sifilisul?
Sifilisul poate fi prevenit eficient prin respectarea practicilor de sex sigur și menținerea unei sănătăți sexuale generale bune.
-utilizarea în mod constant și corect a metodelor de barieră, cum ar fi prezervativele, în timpul oricărei activități sexuale, inclusiv sex vaginal, anal și oral;
-testarea în mod regulat pentru boli cu transmitere sexuală;
-comunicarea deschisă cu partenerii sexuali cu privire la istoricul sexual și testările pentru boli cu transmitere sexuală;
-evitarea comportamentelor sexuale riscante: limitarea numărului de parteneri sexuali pentru a reduce riscul de expunere;
-testare prenatală: femeile ar trebui să fie testate pentru sifilis la prima vizită prenatală pentru a preveni sifilisul congenital la nou-născuți;
-în cazul unui diagnostic de sifilis, urmarea întregului curs de tratament și abținerea de la activități sexuale până la acordul medicului specialist;
-informarea partenerilor sexuali astfel încât aceștia să se poată testa și trata dacă este necesar;
Tratament sifilis
Sifilisul este tratat de obicei cu antibiotice. După tratament, în mod tipic se efectuează teste de sânge de urmărire la 3, 6, 12 și 24 de luni pentru a se asigura că infecția a fost eradicată. Este posibil să fie necesar un tratament suplimentar dacă infecția persistă sau dacă are loc o recidivă.
Este vitală informarea partenerilor sexuali recenți dacă există un diagnostic de sifilis, astfel încât aceștia să poată fi de asemenea testați și tratați dacă este necesar.
Nou-născuții cu sifilis necesită atenție imediată și tratament antibiotic specific.
Este esențială evitarea activităților sexuale până când tratamentul este complet și testele de urmărire confirmă că infecția a fost eradicată pentru a preveni transmiterea infecției partenerilor.
Tratamentul de succes va vindeca infecția, dar nu va proteja împotriva reinfecției. Practicile sigure sunt necesare pentru a preveni reinfecția sau contractarea altor infecții cu transmitere sexuală.
Este esențială urmărirea pe deplin a planului de tratament prescris și participarea la toate programările de urmărire pentru a asigura tratamentul reușit al sifilisului.
Cum afli dacă ai sifilis?
Testul rapid pentru sifilis, de la Veneris, este cea mai la îndemână soluție. Se folosește cu ușurință, în intimitatea casei, și oferă un diagnostic rapid și precis
Cum funcționează testul rapid pentru sifilis?
Testul identifică prezența infecției prin analizarea unei picături de sânge pe care o poți recolta singur, din deget, cu ajutorul kit-ului din cutie. Sensibilitatea testului este de 98,2%.
